Primăvară prin România - al doilea episod

      Chiar daca am spus ca nu voi mai continua, totusi, in ultimul timp am vazut multe imagini din locuri prin care am trecut in acel concediu. Asa ca mi-a venit din nou pofta de povestit.

      De aceasta data nu voi mai pune atat de mult accent pe drumuri, conditii de cazare, din cauza vechimii informatiilor, insa voi incerca sa zugravesc tablouri ale locurilor prin care am trecut, cu ajutorul fotografiilor.

Au fost multe locuri minunate prin care am trecut, asa ca merita o intoarcere in timp.

Deci sa revenim.

A treia zi: Sighisoara - Ocna Sugatag - Borsa

       In principiu stabilisem sa stam in Ocna Sugatag in jur de 4 zile, poate chiar mai mult, in functie de cum ne simteam. Am ales aceasta localitate la recomandarea unui prieten care trecuse pe acolo si fusese multumit. S-a dovedit ca nu era ce cautam noi. Si cate planuri ne facusem, urma sa ne plimbam cu mocanita, sa vizitam Sapanta cu al ei Cimitir Vesel, sa ne plimbam prin Maramuresul vestit. STOP. Aici se termina visul si dupa zilele frumoase petrecute in Sighisoara ne trezim brusc la cruda realitate. Desi am avut la momentul respectiv parte de drumuri destul de proaste (sper sa se fi reabilitat intre timp) cel putin am avut in fata ochilor peisaje minunate. Au fost mai mult drumuri judetene cu trafic lejer, printre dealuri, multa verdeata, peisaje bucolice.

        Insa, odata cu apropierea de destinatia stabilita initial, am avut parte de niste semne care ne puneau pe ganduri. Drumurile erau atat de proaste incat ne gandeam deja sa ne intoarcem si sa plecam spre o alta destinatie. Din pacate semnele rele au avut si o continuare la fel de urata.

     Odata intrati in Ocna Sugatag am descoperit o statiune lasata in paragina. Desi erau foarte multe pensiuni noi, probabil bine ingrijite, localitatea in sine nu avea nimic atragator. Totul parea uitat de timp, prafuit, nu aveai locuri decente pentru cumparaturi, nimic interesant de vizitat, privelistea lasa de dorit. Sa nu se inteleaga cumva ca vreau sa denigrez aceasta localitate. Nici vorba, numai ca nu a fost pe gustul nostru. Asa cum am spus mai devreme, am ajuns aici la recomandarea unui prieten. Deci se pare ca sunt si turisti multumiti. Cei care vor liniste, mancare si lenevit numai in piscina pot sa vina linistiti. Se pare ca e un loc propice lenevelii. Totusi cred ca autoritatile ar trebui sa se implice ceva mai mult in imbunatatirea aspectului si in promovare. Sper ca lucrurile s-au schimbat in bine de atunci.

     Am inceput sa dam repede telefoane acasa si sa ne gaseasca alt loc in care sa putem sa petrecem noaptea. Doar atat, fiindca stand in masina deja incropisem un alt plan. Trecem catre Vatra Dornei si apoi mai vedem. Din pacate nu aveam timp sa ajungem in aceeasi seara asa ca a trebuit sa cautam un loc de innoptat. Acest loc s-a dovedit a fi o alta statiune cunoscuta: Borsa. Din pacate si aici totul arata dezolant, insa cel putin aveau scuza: este statiune pentru sporturi de iarna, iar acum eram in mai. Am reusit sa gasim dupa mai multe incercari un loc rezonabil in care sa dormim. Din nou am avut probleme cu asigurarea mesei. Cam peste tot erau pensiuni dar nu prea aveau de mancare. Pana la urma am gasit un chiosc deschis si ne-am multumit cu cornuri. Asta e.

Asta a fost o zi pe care nu vrem sa o mai traim.

Ziua 4: Borsa - Vatra Dornei - Campulung Moldovenesc

        Incepe o noua zi cu noi sperante. Din fericire am avut parte de o zi muuuuult mai buna decat precedenta. Am lasat in urma Borsa si am purces la drum spre Vatra Dornei. Auzisem de bine si despre aceasta statiune, asa ca hai sa vedem ce e cu ea. Starea de spirit s-a schimbat radical odata cu iesirea din Borsa. Am avut parte de un drum execrabil, dar impresia generala a fost foarte buna. De ce? Am avut parte de unele din cele mai frumoase peisaje pe care le-am vazut in Romania. Traversarea s-a facut prin pasul Prislop. Drumul a fost practic pustiu. Distanta dintre Borsa si Vatra Dornei de 80-90 km. Insa noua ne-au trebuit vreo cinci ore, asta pentru ca opream la fiecare 2-3 kilometri. Frumuseti pe care doar daca esti acolo le poti aprecia corect. Din pacate nu pot sa va ofer decat fotografiile. Salbaticie, oamenii traiesc in armonie cu natura, nu am vazut defrisari, izvoare amenajate rustic din care puteai sa te inviorezi. Am facut multe opriri sa culegem muguri de brad. Nebunie, nu pot sa exprim in cuvinte cat a fost de frumos. Sper sa va imaginati privind fotografiile. In orice caz, a fost ca o prefata pentru zilele care urmau.

Borsa

Borsa

Pensiunea unde am dormit

Bistrita aurie

Biserica din Carlibaba

       Insa in  apropiere de destinatie a inceput o ploaie torentiala care a durat destul de mult, astfel ca nu am putut sa intelegem nimic din statiune. Tot in acelasi timp cu apropierea de Vatra Dornei, odata intrati pe drumul european, am avut parte si de conditii civilizate de drum.

       Dupa ce a stat ploaia am avut ca prioritate sa gasim un loc unde sa mancam. Am gasit un restaurant destul de mic, retras care s-a dovedit a fi o alegere foarte reusita. Aici am mancat pentru prima data ciorba radauteana. Minunata!

       Odata rezolvata problema "combustibilului" am incercat sa exploram orasul. Din pacate s-a dovedit inca o statiune pentru leneveala si pentru sporturi de iarna. Insa de aceasta data aspectul era mult mai bun decat precedentele doua statiuni. Cat am stat la masa am inceput sa ne gandim si la alte variante, cel putin pentru zilele urmatoare. S-a dovedit ca a fost o decizie inteleapta. Hotararea a fost, din nou, sa mergem, mai departe. Asa ca am cumparat repede o harta si am inceput sa dam din nou telefoane acasa pentru a primi ajutor.

      Si uite asa am plecat spre Campulung Moldovenesc. Parea sa fie cea mai propice localitate pentru a explora zona.

        Am gasit pana la urma un hotel pe langa gara, Cosmos parca era numele, dovedindu-se ca a fost o alegere foarte buna, desi ne faceam probleme ca vom avea probleme cu trenurile si camioanele care treceau pe centura. Odata cazati, am inceput explorarile. Am descoperit un oras foarte linistit, foarte primitor. Am avut norocul sa gasim un restaurant foarte cochet cu o mancare exceptionala. A fost atat de buna mancarea si personalul atat de amabil ca nu am parasit orasul, a doua zi, pana cand nu ne-am intors sa mancam din nou.

        Cam asta a fost si aceasta zi. Aparent a fost o noua zi ratata. Din fericire peisajele intalnite in trecerea peste munti si conditiile din Campulung au salvat ziua, facand-o sa ramana in amintire  ca o zi reusita.

        Era doar inceputul unui concediu care pana la urma s-a dovedit reusit, chiar daca a fost un tur de peste 2000 kilometri.

Cam atat pentru acum, dar ne reintalnim curand.

In recunoastere

Gata!

         A revenit iarna (cel putin asa pare), s-a terminat cu plimbarile de primăvară timpurie. E din nou vremea povestilor.

        Insa, de aceasta data, nu e o poveste veche, e una traita de curand, mai exact saptamana trecuta.

        Profitand de vremea placuta de afara (asa se anunta la meteo) am plecat spre locurile natale. La plecare ne cam ingrijora ce vedeam: ceata deasa si pana aproape de Pitesti am mers ca melcul. Dar, de aici a aparut soarele, cald, luminos, plin de viata. Uraaa!!! Imediat dupa ce am ajuns in marginea Pitestiului, in zare am putut vedea muntii catre care ne indreptam, priveliste care ne-a insotit tot drumul. Golași, zapada numai pe alocuri, dar totusi suficient de imbietori pentru o serie lunga de fotografii.

De altfel, am tinut-o asa pana am ajuns la Musetesti (va amintiti povestea de la sfarsitul verii). Planuisem sa facem o scurta inspectie a unei zone de care va povesteam in aceeasi postare mentionata anterior: raul Doamnei. Inspectie intrucat a fost facuta cu un scop clar: sa vedem daca merita o vizita cu bicicleta. Si a meritat.

         Dar sa va povestesc cate ceva despre locurile respective.

        Raul Doamnei este un afluent pe stanga al Argesului, punctul de confluenta fiind la marginea Pitestiului, putand fi admirat de pe autostrada care trece pe deasupra.

Noi nu am mers pe toata valea, ci numai de la Domnesti in sus. Aici se poate ajunge pe mai multe cai: prima ar fi de la Pitesti  catre Campulung, iar in zona Mioveni se merge la stanga spre Retevoiesti si apoi Domnesti, unde se ajunge si prin Musetesti via Malureni Valsanesti, sau prin Curtea de Arges.

        Despre prima varianta nu am date legate de starea drumului decat intre Pitesti si Mioveni - drumul este de foarte buna calitate. Despre celelalte variante am mai vorbit: eu prefer prin Malureni si Valsanesti intrucat drumul, desi este judetean, este mult mai liber si mai bun calitativ decat cel prin Curtea de Arges. Si mai scurt cu 10 kilometri.

       Nu intamplator am ales sa plecam din Domnesti, asta din cauza ca, potrivit Google Maps, abia de aici se circula efectiv pe marginea raului. Pana aici, venind dinspre Pitesti doar pe anumite portiuni se merge pe mal. Din Domnesti valea se ingusteaza, iar privelistea este cea asteptata, conform zonei de sub munte in care ne aflam. Circa 20 kilometri din Domnesti si pana in ultimul sat, Slatina -am plecat din Slatina si am ajuns in Slatina:)- asfaltul este foarte bun cu exceptia catorva portiuni scurte (50-300 metri) in care nu este asfalt, probabil drumul a fost surpat in aceste zone din cauza umezelii foarte mari din sol (sunt foarte mule izvoare prin aceste locuri). Dupa iesirea din ultimul sat se mai poate merge pe forestier inca 35 kilometri pana la poalele masivului unde se afla varful Moldoveanu.

        Ca obiective de vizitat in zona ar fi Biserica de piatra din comuna Corbi si lacul Invartita din Nucsoara (o abatere de 3 kilometri de  la traseul principal, din Sboghitesti). Prin Nucsoara se poate face trecerea si pe valea Valsanului prin Gruiu. Pana la Nucsoara drumul este asfaltat.

        Biserica din piatra este sapata in munte si este  atestata prima data pe la 1500, dar se pare ca atunci a fost doar reinfiintata. Un lucru interesant, pe care nu il stiam nici eu, este ca aceasta localitate este locul de bastina al familiei Corvinestilor, aici aflandu-se si ruinele castelului lui Vlad Corvin, tatal lui Iancu de Hunedoara (Ioan Corvin).

        Lacul Invartita este un lac de origine tectonica format intr-o dolina de gresie, fiind cel mai mare de acest fel din tara - 2,2 hectare.

        Cat timp se merge prin sate se pot vedea foarte multe zone parca neatinse de civilizatie cu case foarte vechi, insa si multe "castele" aparute mai recent. Insa imaginile care se succed prin fata ochilor sunt superbe.

      Dupa ce se iese din Slatina se intra in zona de exploatari forestiere si pasunat. Dupa trecerea barierei, care tine loc de punct de control pentru camioanele cu lemne, la scurt timp, se temina si asfaltul, dar si legaturile cu civilizatia. Pasuni intinse, muntii falnici, paduri cat vezi cu ochii, multe paraiase care se scurg incet spre raul principal. E de vis!

       Nu am mers prea mult catre munte din cauza orei tarzii, dar mai ales pentru a nu strica bucuria descoperirii frumusetilor zonei, si asta odata cu viitoarea plimbare cu bicicleta. Insa, scopul principal a fost atins! In primavara-vara pe aici se va desfasura o expeditie biciclistica. E prea frumos ca sa ratam asemenea locuri.

       Pentru cei care vor sa petreaca o vreme departe de zgomotul, poluarea si aglomeratia oraselor este o zona foarte potrivita. Atat printre livezile si fanetele din sate, cat si mai sus, in munte.

       Din punctul de vedere al cazarii oferte sunt destule prin satele de pe traseu, dar am vazut cateva pensiuni si catre munte.

       Un lucru important pentru cei carora le place muntele, pe aici se ajunge catre varfurile Moldoveanu si Vistea Mare.

In continuare las fotografiile sa va bucure ochii.

Lacul Invartita, acum inghetat

        Desi seara am petrecut-o in Curtea de Arges, a doua zi ne-am reintors in Musetesti, spre bucuria celui mic care a putut,  in sfarsit, sa se joace in voie in natura.

Terasamentul mocanitei

Terasamentul mocanitei

Terasamentul mocanitei

Biserica veche din 1808 (1818) in satul Musetesti

       Pe zi ce trece descopar ce tara frumoasa avem si cate locuri minunate stau pregatite sa le descoperim. Povestea asta m-a facut sa imi reamintesc frumoasa povestea a concediilor petrecute prin Bucovina si Ardeal, asa ca in scurt timp o sa continui istorisirile in seria "Primavara prin Romania".

Pana atunci, numai bina va doresc si calatorii placute!