Bicicleta

Liniste?

Nu chiar. Chiar daca sezonul de concedii, week-end-uri s-a cam sfarsit, totusi inca vremea e suficient de buna de biciclit. Chiar daca nu mai ies din oras.
Ce s-a intamplat? In sfarsit am reusit sa termin cu imbunatatirile la bicicleta si mi-am facut curaj sa ies pe ulitele urbei de langa Olt, Slatina adica.
Avand in  vedere ca nu mai iesisem pana acum in jungla urbana, imi era putin teama, desi sunt destui biciclisti care de voie sau nevoie se dau cu bicla prin oras.
Povestea e scurta, dar poate fi utila celor care vor sa traverseze minunata urbe olteneasca (desi geografic este in Muntenia).
In primul rand nu avem piste, desi primarul am auzit ca se lauda ca vrea sa face vreo cateva in toamna asta. S-o vedem si pe asta. Nu cred, dar speram. Asadar, cei care vor sa circule plin Slatina nu au decat sa aleaga carosabilul. Noroc cu alegerile destul de dese de anul trecut, dar si cu cele care se apropie, asa ca in general asfaltul este bun. Daaaaaar, exista si pete albe pe harta asfaltului.
Una dintre aceste pete se afla pe traseul meu catre livada. Adica imediat de sub podul feroviar de la iesirea catre Draganesti, daca vrei sa iesi catre Recea, e jale pentru masini: dale de beton mancate de timp, ceva beton scurs dintr-o betoniera, apoi, chiar daca revine asfaltul, pentru o lunga distanta (de fapt, pana la iesirea oficiala din oras)  e tandari, pe alocuri (a se citi destul de des) pe marginea drumului sunt gropi/denivelari cam de 30 cm. Daca nu le stii, urmarile pot fi grave. Norocul biciclistilor ca pe doua roti e mult mai usor sa le  eviti.
Cum e in trafic? Pe strazile centrale unde sunt doua benzi, de obicei ramane doar una, multumita concetatenilor nostri care nu au tangenta cu bunul simt, codul rutier, sau alte treburi care tin de o circulatie civilizata, adica celor care isi lasa masinile pe prima banda chiar daca e sub semnul de oprire interzisa. Pe strazile unde oprirea este permisa apare o alta problema: probabil fiindca multi cred ca si-au luat permisul la Pitesti, parcarea laterala este o chestie de doctorat, asa ca isi parcheaza masinile in diagonala, reusind de foarte multe ori sa ajunga pana pe banda 2. Acum imaginativa cum e sa circuli pe astfel de strazi.
Pe strazile din spatele blocurilor, apare o alta situatie interesanta: masini parcate pe ambele parti, ramanand o singura banda pe mijloc, ajungandu-se sa se circule alternativ, la mica intelegere. Deci in mod clar cu bicicleta nu prea ai ce cauta pe aici.
Singura alternativa raman strazile centrale unde, totusi, soferii se pare ca incep sa inteleaga faptul ca si bicicletele trebuie sa circule tot pe carosabil. Cu toate astea, am fost claxonat de cateva ori, destul de insistent, desi eu eram pe banda intai, iar ei pe cea de a doua. Probabil, cei care o fac, considera ca specia soferilor e in mod clar mai inteligenta, iar cel de pe bicicleta e picat din luna si nu are habar de circulatia pe asfalt, sau de existenta lor, fara sa se gandeasca macar o clipa ca cel de pe bicicleta poate fi si sofer.
O alta situatie foarte interesanta se intampla in sensurile giratorii. Aici parca uita de tot ce au invatat despre prioritati. Nu toti, dar am intalnit cel putin de doua ori pe zi soferi care ori nu mi-au acordat prioritate, ori se vedea in mod evident pe fata lor ca nu stiu ce sa faca. Asta e, probabil ca se vor obisnui.
Dar, cea mai frumoasa imagine a fost cea a politistilor care stateau pe marginea drumului asteptand clienti. Cand am aparut in raza lor vizuala, deja unul a inceput sa se uite ciudat. In mod clar era pierdut. Pana la urma au ramas sa se uite lung dupa mine exact asa cum ne uitam noi cand eram copii pe vremea impuscatului, dupa masinile straine.
Per ansamblu, a fost o chestie interesanta. Am reusit sa imi inving teama si am iesit in trafic. Dar pe asfalt nu cum o fac foarte multi concetateni care se plimba pe trotuar printre carucioarele cu bebelusi, si tot ei sunt nemultumiti. Nu vorbesc despre copiii de 14-15 ani, vorbesc despre oameni la 30 si uneori chiar 40 de ani.
Sper ca lucrurile sa se schimbe cat mai repede. In bine.
In incheiere, nu trag nici o concluzie. Va las pe fiecare in parte sa hotarasca daca e usor sau greu sa circuli printre masini.


Sa auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu