duminică, 17 august 2014

Din nou Romania - partea a patra

Sa continuam.

      Avand in vedere ca in ziua ce urma aveam de batut ceva drum, am plecat destul de repede din Hunedoara cu directia Sarmisegetuza. Insa pe drum ne-am abatut si pe la Manastirea Prislop.
       Manastirea se afla intr-o zona mirifica, iar aici se mai afla si chilia parintelui Arsenie Boca, sapata in piatra, intr-o vale apropiata.
Drumul spre chilie

A doua parte a coborarii spre chilie





          La acea vreme nu stiam ca cele doua Sarmisegetuze sunt la o distanta destul de mare una de alta, credeam ca sunt in acelasi loc. Asa ca GPS-ul ne-a dus in localitatea Sarmisegetuza, care s-a dovedit ca era Ulpia Traiana, Sarmisegetuza lui Traian.
             Prima oprire am facut-o la muzeul din localitate, unde se intra doar in grupuri insotite de un ghid. De aici am traversat strada pentru a intra in zona istorica.


         S-a dovedit a fi mult mai mare decat ne asteptam, dar nu am gasit a fi ceva extraordinar de impresionant, am simtit ca parca ne uitam intr-o carte de istorie si priveam fotografiile. La fiecare punct important gaseai o tablita pe care erau cateva informatii, dar nu prea multe. Impresia a fost una de dezamagire.






        Cu aceasta ocazie am aflat si locatia celei de a doua Sarmisegetuze, Regia lui Decebal. Intre cele doua locatii sunt in jur de 40 kilometri. Drumul intre ele, dupa ce se trece de Hateg, este superb. Am trecut prin alte doua localitati unde sunt vestigii dace, Costesti si Blidaru, dar din pacate nu am avut timp sa le vizitam. Tot aici am incercat pentru prima data, si cumparat mai apoi, miere de brad, delicioasa.
       Poate la impresia artistica a fost de ajutor si calitatea slaba a drumului, care a facut sa mergem cu viteza foarte mica, astfel avand timp sa ne clatim ochii.
     Daca la Ulpia Traiana nu am fost foarte incantati, de aceasta data ne-am simtit cu totul altfel. E de poveste. Desi aparent nu este altceva decat in fotografii, ceva de acolo, poate peisajul, poate povestea luptelor care s-au dat aici, sau poate lipsa de informatii despre cultura daca, totul este inconjurat intr-o aura mistica, misterioasa. Am trait o senzatie unica pe care nu am mai avut ocazia sa o retaiesc in alta parte.
      Las fotografiile sa vorbeasca si va invit calduros sa vizitati acest loc incarcat de istorie. Merita din plin efortul de a ajunge aici. Noi speram ca in curand sa putem vizita zona pe biciclete, mai ales ca in zona am remarcat si mai multe pensiuni.


Una dintre intrarile in cetate

Drumul pavat

















Parasite

Ascunse

Ne vom reintalni in curand.

sâmbătă, 2 august 2014

Din nou Romania - partea a treia

Gata, am revenit.

       Dupa ce am vizitat castelul Corvinilor, am hotarat sa plecam spre Deva. In Deva auzisem ca ar fi o cetate interesanta, dar din pacate s-a dovedit ca este o ruina neitretinuta, singurul lucru in care se investise aici fiind doar liftul care te ajuta sa urci pana la cetate. Privind de sus am descoperit o priveliste mai placuta decat cetatea in sine. Cam atat.






           La baza dealului pe care este situata cetatea se afla si scoala de gimnastica.
         Din nefericire nici orasul nu a fost pe gustul nostru, asa ca, dupa cateva tentative de a gasi un loc in care sa dormim, am dat telefon la Ciuperca hunedoreana si am rezervat o camera.
       Odata intorsi in Hunedoara, avand cazarea asigurata, am plecat din nou sa hoinarim prin oras in cautarea altui restaurant in care sa ne potolim foamea. Si am reusit sa gasim un restaurant foarte mic, amenajat intr-un apartament. Cred ca ni l-a recomandat cineva pe strada, nu mai stiu exact cum am ajuns acolo insa am fost foarte multumiti de mancare si de serviabilitatea angajatilor. A fost atat de placut incat si a doua zi inainte de plecare ne-am reintors.
       Asa cum am spus, neavand un program fix, ne-am permis si in ziua urmatoare sa lenevim prin Hunedoara, asa ca am plecat dupa pranz, avand ca unic scop sa vizitam rezervatia de zimbri de la Hateg, sperand ca vom gasi un loc de cazare in Hateg.




       Dupa ce am vizitat zimbrii am incercat sa gasim un loc potrivit, insa am fost nevoiti pana la urma sa apelam la o veche cunostinta: Ciuperca. Deci inca o noapte in Hunedoara. Avea sa fie ultima.