La Fierbinti

       Desi tema iesirii anterioare fusese clara, in saptamana imediat urmatoare s-a ivit ocazia unei reeditari. Si cum micii de la Gruiu s-au dovedit pe masura exigentelor, am mai facut inca o iesire in zona, de aceasta data incluzand si obiective "turistice".

        Am fost patru: je, MaC@, Maria si BodoC. Eu am iesit din nou pe cursiera. Ne-am intalnit la Manastirea Caldarusani de unde am plecat in directia Gradistea si apoi Sitaru. Drumul bun, vremea buna…bice. Si multe pauze de fotat, asa cum spun clasicii.

        La intersectia din Grecii de Jos am avut optiunea de a merge in stanga spre Micsunestii Mari sau inainte spre o destinatie mai cunoscuta: Fierbinti-Targ. Colegii au ales Fierbinti. Aveam sa intram in vestitul targ.

       La un moment dat s-au oprit si o tanti de pe marginea drumului, fara sa apucam sa o intrebam ceva ne spune ca am ratat crasma lui Bobita.?!?!?!?! Nu am urmarit fenomenul, dar in capul meu acea crasma era un simplu platou de filmare. Deh, colegii stiau mai bine. Am facut cale intoarsa si, pe malul unui lac, am descoperit si vestitul loc de pelerinaj. Spun pelerinaj pentru ca acolo vin “turisti” pentru cateva poze, mai putin pentru scopul in care a fost creat asezamantul: biblioteca. Dar scumpa ca una din statiune.

       Am controlat sa vedem daca Bobita este la treaba, dar in acea zi isi luase o zi de concediu. Am stat pret de aproape o ora, apoi am plecat catre micii de la Gruiu.

       Imediat ce am facut dreapta am intrat pe un drum de pamant, in jur de vreo doi kilometri. Insa calitatea a fost suficient de buna incat rotile sau posteriorul sa nu aibe de suferit.

        In Micsunestii Mari  am revenit pe asfalt si am apucat in directia Micsunesti-Moara, apoi Nuci, de unde am revenit in Lipia pe drumul care incepe sa fie foarte familiar, iar de aici pana in Gruiu a mai fost doar un pas.

       Cat am stat sa mancam nu ne-am mai uitat la ceas, asa ca atunci cand ne-am hotarat sa plecam incepuse sa se lase amurgul. Noroc ca nu eram departe de masini. Totusi ne-a prins noaptea pe drum. Din nou, nepregatit. Dar asta nu mai e, de mult timp, o surpriza. Am ajuns, ca atunci cand plec, sa ma intreb ce am mai uitat. Nu aveam suport de lanterna, asa ca am mers cu ea (lanterna) in mana.

        Dar tragand linie a fost o iesire extreme de placuta.

     Multumesc tuturor prietenilor care s-au alaturat de-a lungul intregului an turelor la care am participat. Sper ca si anul care a inceput sa fie la fel de plin de moment frumoase. Cel putin la fel…

La zimbri

         Urmatoarea iesire a fost la inceput de noiembrie.

       Am facut o iesire tarzie impreuna cu Cornel. Tarzie ca ora de plecare. Din cauza unor treburi urgente, am plecat abia la ora 11.

          In plan era sa incercam doua trasee, dar pana la urma am avut timp numai de unul.

          Cu aceasta ocazie mi s-a implinit o dorinta mai veche, sa ajung sa vad zimbrii de la Bucsani, in trecut ii vazusem si pe cei de la Hateg. In fapt a fost o scuza de a face o tura prin noroaie.

         Startul turei s-a facut in satul Gheboaia. Aproape de iesirea din sat am gasit un fost magazin care avea o miniparcare. Am cerut voie proprietarului si ne-am echipat. De aici am mers pe asfalt, prin Marcesti, pana in Ratoaia.

       Singurele lucruri remarcate pe aceasta portiune au fost calitatea foarte buna a drumului si multitudinea de campuri cultivate dar care au ramas neculese, foarte probabil din lipsa cumparatorilor dispusi sa plateasca pretul corect, preferand chimicalele (ca sa nu spun plastic sau cauciuc) importate din Grecia, Spania, Italia sau Turcia. Asta in timp ce taranul roman se zbate in saracie. O mare vina o au autoritatile, care permit existenta samsarilor, dar asta e o alta poveste, pe care cred ca o voi dezbate pe celalalt blog.

        Odata cu iesirea din Ratoaia s-a terminat si drumul asfaltat. Imediat ce a inceput drumul forestier, am intrat si in padure. In sfarsit! Supa o scurta “urcare”, am avut parte de un drum de pamant foarte bun.

          Foate rar aveam parte de cate o balta (veneam la scurt timp dupa o ploaie serioasa). Am ajuns si la zambrarie, am platit biletul de intrare (6 lei) si am intrat. Poze, liniste, aer curat!

        Aici vietuiesc circa 35 de zimbri, dar astazi erau cam fara chef. Stateau la distanta si se miscau alene.

        Inainte de a iesi din rezervatie am fost invitati sa vedem si micul “muzeu al naturii”.

          Padurarul care a facut oficiile de gazda ne-a intrebat in ce directie mergem. S-a mirat si ne-a zis ca in drumul nostru este lac. Am crezut ca vrea sa spuna balti, dar in scurt timp am constatat ca nu e lac. Erau lacuri.

Cam tot drumul s-a tinut dupa noi unul din cei doi catei care ne-au insotit la plecarea din rezervatie.

Portiunile de drum curat si lacurile au alternat o buna parte din drum, dar dupa o vreme au disparut.

          Asa ca am avut parte si de relaxare, drumul fiind foarte bun. Cateva urcari si coborari, dar mici si scurte, au condimentat drumul. Am mai facut cateva pauze, pentru a imortaliza natura in prag de iarna, apoi am revenit in sat si la masina.

        Ne-am dezechipat, am urcat calutii pe masina si am pornit in cautarea unei bodegi unde sa mancam ceva. Am gasit doar un magazin clasic cu o mica terasa. Am bagat cate o bere si ceva alune, am facut putina socializare cu clientii terasei si am plecat in cautarea micilor. Tematica iesirii a fost “micii inainte de intrarea in post”. Si i-am gasit. “La Marian”, parca asta e numele asezamantului. Buuuni, asezonati cu niste cartofi taranesti deliciosi, a fost exact ce asteptam de la acest final de zi. Nu de sezon. Avea sa mai urmeze inca o plimbare.

O iesire cu peripetii – Caciulati-Moara Vlasiei-Gruiu si retur

          No, am ramas dator cu iesirile din toamna tarzie. Astea au fost mai degraba motiv de iesit la mici, la Gruiu.

           Prima dintre ele a fost cu plecare din Caciulati, am continuat prin Moara Vlasiei, apoi Lipia si cap de linie la Gruiu. S-a intamplat aproape de sfarsitul lui octombrie, cand, speram noi, adica je, MaC@ si doamna dansului, sa vedem un amestec unic de culori. Ne-a iesit partial, adica ceva impresii frumoase am avut numai in padurea de langa Manastirea Caldarusani si numai la intoarcere.

          Am lasat masina la o terasa din Caciulati. La stabilirea necesarului de diverse s-a tinut cont de prognoza , adica soare si in jur de 17 grade – rezultatul a fost ca am lasa bluzele mai groase in masina, plecand numai in tricou.

Prima parte imi era necunoscuta, dar din Moara Vlasiei am recunoscut drumul. Era comun cu iesirea din vara, cea pe cursiera.

        La scurt timp dupa ce am virat stanga, spre Caldarusani, am avut primele moment interesante. Primul a fost un tip care alerga de unul singur, al doilea ceata deasa care nu era in program. Norocul meu a fost ca Maria avea in rucssac o vesta care s-a dovedit de mare ajutor.

         Pauze scurte pe traseu, fara poze, dar scopul final era sa ajungem cat mai repede la restaurantul pe care il tot auzeam laudat, adica in Gruiu. La intrare chiar era specificat, grafic, ca este prietenos cu bicilistii.

          Pana aici nu prea am avut chef de poze, din cauza cetii.

         Mancarea s-a dovedit a fi suuuuuper buna. Mici, cartofi taranesti, carnati…..festin udat din plin cu bere (fara alcool).

         Cat am stat noi la mancare domnul Soare a binevoit sa isi faca aparitia. Am plecat pe acelasi drum sperand sa putem sa facem si cateva fotografii. Si am reusit.

              Insa avea sa urmeze inca o surpriza neplacuta. Dupa o lunga perioada am hotarat sa iau cu mine camera foto. Insa, in padurea Caldarusani, am avut surpriza neplacuta sa constat ca acumulatorii sunt terminati, asa ca am reusit sa fac o singura fotograafie. Restul au fost facute tot cu telefonul.

           Au mai urmat alte pauze pentru fotografii apoi directia masina. Unde ne astepta o alta surpriza. Nu vroia sa porneasca. Bateria moarta. Am intrebat pe cativa localnici de cabluri de current dar degeaba. Pan la urma a plecat impinsa. Apoi tot drumul am auzit un sunet ciudat din zona motorului.

         Intr-un final am reusit a ajungem acasa fara probleme, dar dupa o scurta pauza de cumparaturi sportive.