La Fierbinti

       Desi tema iesirii anterioare fusese clara, in saptamana imediat urmatoare s-a ivit ocazia unei reeditari. Si cum micii de la Gruiu s-au dovedit pe masura exigentelor, am mai facut inca o iesire in zona, de aceasta data incluzand si obiective "turistice".

        Am fost patru: je, MaC@, Maria si BodoC. Eu am iesit din nou pe cursiera. Ne-am intalnit la Manastirea Caldarusani de unde am plecat in directia Gradistea si apoi Sitaru. Drumul bun, vremea buna…bice. Si multe pauze de fotat, asa cum spun clasicii.

        La intersectia din Grecii de Jos am avut optiunea de a merge in stanga spre Micsunestii Mari sau inainte spre o destinatie mai cunoscuta: Fierbinti-Targ. Colegii au ales Fierbinti. Aveam sa intram in vestitul targ.

       La un moment dat s-au oprit si o tanti de pe marginea drumului, fara sa apucam sa o intrebam ceva ne spune ca am ratat crasma lui Bobita.?!?!?!?! Nu am urmarit fenomenul, dar in capul meu acea crasma era un simplu platou de filmare. Deh, colegii stiau mai bine. Am facut cale intoarsa si, pe malul unui lac, am descoperit si vestitul loc de pelerinaj. Spun pelerinaj pentru ca acolo vin “turisti” pentru cateva poze, mai putin pentru scopul in care a fost creat asezamantul: biblioteca. Dar scumpa ca una din statiune.

       Am controlat sa vedem daca Bobita este la treaba, dar in acea zi isi luase o zi de concediu. Am stat pret de aproape o ora, apoi am plecat catre micii de la Gruiu.

       Imediat ce am facut dreapta am intrat pe un drum de pamant, in jur de vreo doi kilometri. Insa calitatea a fost suficient de buna incat rotile sau posteriorul sa nu aibe de suferit.

        In Micsunestii Mari  am revenit pe asfalt si am apucat in directia Micsunesti-Moara, apoi Nuci, de unde am revenit in Lipia pe drumul care incepe sa fie foarte familiar, iar de aici pana in Gruiu a mai fost doar un pas.

       Cat am stat sa mancam nu ne-am mai uitat la ceas, asa ca atunci cand ne-am hotarat sa plecam incepuse sa se lase amurgul. Noroc ca nu eram departe de masini. Totusi ne-a prins noaptea pe drum. Din nou, nepregatit. Dar asta nu mai e, de mult timp, o surpriza. Am ajuns, ca atunci cand plec, sa ma intreb ce am mai uitat. Nu aveam suport de lanterna, asa ca am mers cu ea (lanterna) in mana.

        Dar tragand linie a fost o iesire extreme de placuta.

     Multumesc tuturor prietenilor care s-au alaturat de-a lungul intregului an turelor la care am participat. Sper ca si anul care a inceput sa fie la fel de plin de moment frumoase. Cel putin la fel…