marți, 7 februarie 2017

In jurul Bucurestiului

Bine v-am regasit!

       Sa continuam cu povestile bicicliste, dar nu  numai. Dupa ce am facut pauza de la bicicleta timp de doua saptamani, la sfarsitul lunii septembrie am planuit o noua iesire. Tot in zona Câmpina. Din pacate, colegul de tura a racit, asa ca am ramas singur.
     Dupa cateva cautari pe forumuri am reusit sa gasesc doua ture. Una dimineata, alta dupa pranz. Am hotarat sa ma agat de ambele.
     La ora 10 ma infiintam la locul de intalnire cu colegii. Am pornit de la Arcul de Triumf, am trecut prin Herastrau si de aici, printre masini, am luat directia Tunari. Aici am virat dreapta catre Ștefanesti, loc unde am facut si prima pauza.

                  

Colegii de tura aveau in plan ca in Afumați sa faca dreapta si sa se intoarca in Bucuresti. Dupa ce le-am expus planul meu, sa ma intalnesc cu celalalt partener, au hotarat sa o lungeasca pana in Branești. Asadat, in loc sa facem dreapta, la Afumați, am facut stanga. Am gasit o terasa unde ne-am asezat si am luat pranzul.




       Eu, trebuind sa ma intalnesc cu celalalt partener, am scurtat masa si am purces la drum. Trebuia sa ajung in Pantelimon, deci mai aveam de mers cam o ora pe marginea unui drum destul de intens circulat. Am ajuns la punctul de intalnire si, dupa nici 15 minute, a venit. Nu stiam exact care va fi traseul, asa ca am avut o mica surpriza cand am aflat ca ne vom intoarce catre Branesti pe acelasi drum. Dar nu pana in Brănești. In padurea Cernica am intrat pe o poteca prin padure, cale de vreo 4 kilometri. Cam pe la jumatatea distantei am ajuns pe marginea lacului de langa Manastirea Pasarea. Pauza, poze si mai departe.





      Am iesit din nou la asfalt, iar dupa scurt timp am ajuns si la manastire. Este asezata intr-un loc linistit, intr-o curte imensa ce aduce a catun. Locatia este superba. Am traversat curtea si am iesit prin capatul opus pe o pasarela ce traverseaza lacul. Dupa alte cateva sute de metri, pe drum de pamant, ne-am reintors pe asfalt. De aici am luat directia Afumati. Am mai facut o pauza in care ne-am alimentat ceva mai serios, oboseala facandu-se simtita, in cazul meu (deja sarisem bine de 70 de kilometri). Am intrat in Bucutesti, iar in zona de dupa avion am ramas din nou singur. Am traversat Colentina, am intrat in iuresul de pe soseaua Stefan cel Mare si am ajuns la masina.
       A fost o iesire care m-a solicitat destul de mult. In prima parte am mers alaturi de parteneri pe cursiera, eu fiind cu MTB-ul cu roti cramponate (eram pregatit pentru munte), deci ritmul a fost destul de intens. In a doua parte, deja, se acumulasera cam 60 de kilometri, deci a trebuit sa trag de mine.
     La final, concluzia este ca a fost o zi placuta, in compania unor parteneri faini, cu care mi-as dori sa mai ies.
       Saptamana urmatoare am reusit sa ma reintorc la munte. Dar las povestea pentru mai tarziu.
       Pana la reintalnire, va doresc sa aveti o toamna frumoasa!