Din nou Romania - partea a patra

Sa continuam.

      Avand in vedere ca in ziua ce urma aveam de batut ceva drum, am plecat destul de repede din Hunedoara cu directia Sarmisegetuza. Insa pe drum ne-am abatut si pe la Manastirea Prislop.

       Manastirea se afla intr-o zona mirifica, iar aici se mai afla si chilia parintelui Arsenie Boca, sapata in piatra, intr-o vale apropiata.

Drumul spre chilie

A doua parte a coborarii spre chilie

          La acea vreme nu stiam ca cele doua Sarmisegetuze sunt la o distanta destul de mare una de alta, credeam ca sunt in acelasi loc. Asa ca GPS-ul ne-a dus in localitatea Sarmisegetuza, care s-a dovedit ca era Ulpia Traiana, Sarmisegetuza lui Traian.

             Prima oprire am facut-o la muzeul din localitate, unde se intra doar in grupuri insotite de un ghid. De aici am traversat strada pentru a intra in zona istorica.

         S-a dovedit a fi mult mai mare decat ne asteptam, dar nu am gasit a fi ceva extraordinar de impresionant, am simtit ca parca ne uitam intr-o carte de istorie si priveam fotografiile. La fiecare punct important gaseai o tablita pe care erau cateva informatii, dar nu prea multe. Impresia a fost una de dezamagire.

        Cu aceasta ocazie am aflat si locatia celei de a doua Sarmisegetuze, Regia lui Decebal. Intre cele doua locatii sunt in jur de 40 kilometri. Drumul intre ele, dupa ce se trece de Hateg, este superb. Am trecut prin alte doua localitati unde sunt vestigii dace, Costesti si Blidaru, dar din pacate nu am avut timp sa le vizitam. Tot aici am incercat pentru prima data, si cumparat mai apoi, miere de brad, delicioasa.

       Poate la impresia artistica a fost de ajutor si calitatea slaba a drumului, care a facut sa mergem cu viteza foarte mica, astfel avand timp sa ne clatim ochii.

     Daca la Ulpia Traiana nu am fost foarte incantati, de aceasta data ne-am simtit cu totul altfel. E de poveste. Desi aparent nu este altceva decat in fotografii, ceva de acolo, poate peisajul, poate povestea luptelor care s-au dat aici, sau poate lipsa de informatii despre cultura daca, totul este inconjurat intr-o aura mistica, misterioasa. Am trait o senzatie unica pe care nu am mai avut ocazia sa o retaiesc in alta parte.

      Las fotografiile sa vorbeasca si va invit calduros sa vizitati acest loc incarcat de istorie. Merita din plin efortul de a ajunge aici. Noi speram ca in curand sa putem vizita zona pe biciclete, mai ales ca in zona am remarcat si mai multe pensiuni.

Una dintre intrarile in cetate

Drumul pavat

Parasite

Ascunse

Ne vom reintalni in curand.

Primavara prin Romania - episodul trei

Am revenit.

       Trebuie sa incep cu o intoarcere in timp. Norocul a fost cu fotografiile. Uitasem sa va povestesc de vizita pe Rarau. Cu Raraul este o poveste mai aventuroasa. De ce? Eram in cautarea unui loc de cazare si ajunsesem in Pojorata. La un moment dat am remarcat un indicator cu numele Rarau: doar 16 km, asfaltul parea in regula, asa ca hai sa incercam. S-a dovedit ca in cea mai mare parte am avut dreptate in privinta drumului, adica tocmai se turna un strat nou de asfalt. Muncitorii ne-au spus ca au rezolvat 12 kilometri din cei 16. E in regula, o fi mai prost pana sus, dar nu e problema. Ce au uitat ei sa ne spuna era ca drumul vechi, foarte ingust, era in curs da latire. La urcare nu a fost problema, desi de cateva ori a trebuit sa stam sa asteptam camioanele care incarcau si descarcau piatra. Era un spectacol: in anumite zone se excava muntele, iar stanca sfaramata era incarcata in camioane si carata in alte zone unde se umpleau vaile pentru a lati drumul. Insa la coborare a trebuit sa ne grabim pentru ca riscam sa ramanem suspendati iar muncitorii deja incepusera sa se retraga. Am avut noroc pentru ca la un moment dat o masina din fata a oprit iar din ea au coborat cativa muncitori si au inceput sa dea la lopata ca sa putem trece.

      Dar hai sa continuam.

     De la Campulung stabilisem ca traseu vizitarea catorva manastiri. Am apucat directia Moldovita. Deja se putea remarca faptul ca autoritatile se ingrijesc de promovarea turismului. Incepand cu infrastructura, mult mai buna de aceasta data. Tot drumul am avut parte de peisaje frumoase, drumuri libere si apoi de foarte multa liniste.

     Nu sunt prea multe de povestit in cuvinte, numai ca am vazut in aceasta zi Moldovita, Sucevita si ne-am avantat pana la Putna. Cel mai bine las sa vorbeasca fotografiile. Era sa uit: spre seara am reusit sa vedem si Voronetul. Din pacate aici am avut parte de o surpriza mai putin placuta. Se pare ca aceasta manastire era in restaurare de mult timp, dar mai ales urma sa fie in aceeasi situiatie pentru si mai mult timp. Sper sa se fi remediat problema intre timp.Tot un aspect negativ a fost si atitudinea mai putin primitoare a maicutelor, comparativ cu felul in care am fost intampinati la celelalte manastiri.

      Deja fiind seara a trebuit sa incepem obisnuitele cautari pentru un loc de cazare. Pana la urma am gasit in Gura Humorului, dar hotelul s-a dovedit a fi o experienta mai putin placuta. Asta datorita mirosului persistent de tigari care intrase in toate crapaturile camerei, scartaitului podelei, lipsei restaurantului. Carpati este numele hotelului. Poate ca intre timp s-au mai schimbat lucrurile, dar cred ca e bine sa vedeti camerele inainte sa va cazati. Dotarile exista, camerele sunt mari, dar exista acele neajunsuri marunte care fac diferenta. In fine, nu mai conta chiar atat, in definitiv a fost o zi reusita.

          O sa las la o parte numerotarea zilelor intrucat nu cred ca mai retin exact susscesiunea lor.

      Chiar in aceste conditii a fost o zi superfaina. Peisaje idilice, oameni de treaba, avem in plan sa ne intoarcem pe acele meleaguri.

      In ultima zi petrecuta in Bucovina am vizitat Suceava cu a ei Cetate de scaun. Era in plan sa fie restaurata, dar chiar si asa se afla in conditii destul de bune.

        Stand de vorba cu domnul de la casa de bilete am scutit un drum inutil la Curtea domnesca. Asta pentru ca se incepuse  o asa zisa restaurare care de cativa ani ramanea la stadiul de ingradire cu panouri si, in rest, toaleta publica. De la acelasi domn am aflat ca tocmai se terminase de restaurat Cetatea Neamt. Asa ca hop si noi.

      Am plecat deci spre Targu Neamt. Drumul a fost extrem de frumos printre dealuri. Din nou, ce pot spune este ca, si sunt nevoit sa ma repet, peisajul este idilic, parca neatins de civilizatie. Ca o ultima impresie pot spune ca desi se face foarte multa publicitate Maramuresului, in orice clipa as alege Bucovina.

     Dar cam atat pentru moment. Va urma povestea ultimelor parti ale concediului. La fel de frumoase ca si Bucovina.

Pana atunci sa auzim de bine!