Tinovul Mohos

Hai sa mai depanam niste amintiri.

        Dupa cum stiti din ultimele postari, un loc in care am stat destul de mult, a fost statiunea Baile Tusnad. La scurt timp dupa concediul povestit anterior, ne-am reintors pentru inca o portie de aer curat. Nu statiunea in sine ne-a  atras, cat apropierea de lacul Sfanta Ana. Ceea ce putina lume stie este ca in imediata vecinatate a lacului se mai afla un lac, tot vulcanic, dar mult mai mare, atat ca suprafata cat si ca adancime. Nu este atat de popularizat din cauza ca este aproape in totalitate acoperit. Nu am stiut nici noi de el, iar cand am aflat era prea tarziu pentru a se mai organiza vizita, asa ca am hotarat sa ne reintoarcem avand ca obiectiv principal vizitarea tinovului.

       Tinovul (mlastina) a luat nastere, la fel ca si lacul Sfanta Ana, in urma unei eruptii vulcanice, dar anterioara celei care a dus la formarea lacului mult mai cunoscut, din vecinatate. De fapt, chiar aparitia lacului Sfanta Ana este cauza pentru care primul a disparut. Cum? Cenusa rezultata la eruptia  lacului Sfanta Ana s-a depus in strat destul de consistent pe suprafata lacului din vecinatate, iar in timp, pe suprafata acoperita s-a format un strat de turba tot mai gros si mai extins, capabil sa sustina intr-o oarecare masura o vegetatie pitica: molid, mesteacan, afin etc. Asa a aparut aceasta mlastina (tinov) care se constituie intr-un areal cu o ecologie total diferita de a mediului inconjurator. Intrarea in zona se face numai insotit de unul dintre ghizii care se ocupa de pastrarea in bune conditii a zonei. Se merge numai pe podete de lemn care acopera cam 10% din suprafata totala a tinovului. Asta uzual, insa, pentru grupuri mai mari se poate vizita o suprafata mult mai mare. Din lacul original au ramas numai cateva ochiuri, din care se viziteaza uzual in jur de 10, restul, pana la aproape 30, doar in conditii speciale.

Ochi de apa

Aici se pot intalni specii de pomi pitici, plante carnivore, specii florale specifice si chiar animale care sau adaptat zonei.

Plante carnivore (insectivore)

In anumite zone esti lasat sa iesi de pe podete si atunci afli de ce este interzis acest lucru in restul tinovului: cand calci simti cum incepi sa te afunzi.

Nu fac prea multa teorie despre lac dar o sa va arat fotografiile, in speranta ca va fac curiosi si veti ajunge in aceste locuri superbe.

Planta halucinogena

Zmeura inflorita

Tinovul este ascuns de o perdea de brazi

Ne reintalnim in curand.

Primavara prin Romania - episodul patru

Asa cum am promis, revin cu continuarea unui concediu reusit.


      Unde ramasesem? La Targu Neamt.
      Odata ajunsi in Targu Neamt i-am dat dreptate domnului casier: o restaurare reusita care face din cetate un loc ce nu trebuie ratat. Cetatea se afla pe un deal la poalele caruia se intinde orasul. Este ascunsa intr-o padure deasa care nu te lasa sa vezi cetatea decat atunci cand esti langa ea. Si ramai inmarmurit: e mareata, impresionanta.

      In zilele care au trecut deja ne faceam planul sa mai si stam intr-un singur loc. Tot fusesem pe drum de mai bine de o saptamana. In urma cu ceva ani eu vizitasem Baile Tusnad si imi placuse locul, asa ca am propus si s-a aprobat. Urma sa petrecem cel putin trei zile acolo, dar sa nu anticipam, inca suntem la Targu Neamt.

     Drumul catre Tusnad era destul de lung, asa ca trebuia sa gasim un loc unde sa ne oprim peste noapte. La o rapida cercetare a hartii am constatat ca drumul trece prin cheile Bicazului, Lacul Rosu, locuri pe unde imi doream de mult timp sa ajung. Insa era mai problematica gasirea unui loc de cazare. Tot de pe harta am aflat ca vom trece prin Piatra Neamt. La momentul respectiv era destul de proaspat scandalul cu telegondola din orasul de sub Pietricica lui Pinalti Stefan. O idee nastrusnica a inflorit: hai sa o probam. Insa ajungand destul de tarziu, a trebuit sa o lasam pe a doua zi. Ne-am plimbat, am mancat si am constatat ca este un oras destul de primitor pentru cei care vor sa petreaca o seara in zona. Noi am dormit la o pensiune in marginea orasului, daca nu cumva chiar intr-un sat absorbit de oras, nu se vedea niciun indicator. Iesirea catre cheile Bicazului estre plina de pensiuni care s-au dovedit care mai de care mai atragatoare (am vizitat mai multe pana ne-am hotarat pe care  o alegem).

      A doua zi trebuia sa facem proba telegondolei. Nu am regretat. Din cele discutate cu angajatii am aflat ca desi a fost mare scandal, s-a dovedit o investitie foarte buna, foarte multi turisti urcand zilnic pe muntele Cozla. De altfel la capatul telegondolei deja incepusera sa infloreasca afacerire: un minihotel, restaurante, sala de conferinte. Tot de aici se pleaca in trasee pe munte, am inteles ca e un mic paradis pentru biciclistii iubitori de downhill, dar si pentru schiori. Ca sa nu mai vorbesc de panorama imprejurimilor.

      Dupa o scurta plimbare si fotografiile de rigoare, a trebuit sa ne luam ramas bun de la Piatra Neamt. Ne asteptau multe locuri frumoase sa le vizitam.

     Primul loc in care aveam sa ajungem au fost cheile Bicazului. In urma unei mici incurcaturi am ajuns sa vedem si barajul lacului de acumulare de pe Bistrita (Izvorul Muntelui conform Google). Impresionante chei. Peisaje care te indeamna sa incalci regulile de circulatie si sa opresti la tot pasul pentru fotografii. Din pacate nu se poate face asta, asa ca am ramas cu amintirea si cu fotografiile facute la singurul loc de popas din chei.

       A fost frumos dar a trebuit sa mergem mai departe, ne astepta Lacul Rosu.

     Despre Lacul Rosu, desi auzisem numai lucruri frumoase, nu am de povestit prea multe. Este chiar la iesirea dinspre Ardeal a cheilor Bicazului si ce mi-a ramas in minte sunt multele rate salbatice care se plimba pe lac. Singurul lucru spectaculos sunt trunchiurile copacilor care au ramas in apa in urma prabusirii muntelui ce a dus la formarea lacului. In rest este un loc foarte bun de popas aici putand sta  la cateva terase si poate chiar sa faceti o plimbare pe lac cu barcile care se pot inchiria.

Cateva imagini tot au ramas:

      Cam atat pentru acum, voi reveni. Sper sa fie cat mai curand, in functie de timpul pe care il am.
      Toate cele bune!