Unde ramasesem? La Targu Neamt.
Odata ajunsi in Targu Neamt i-am dat dreptate domnului casier: o restaurare reusita care face din cetate un loc ce nu trebuie ratat. Cetatea se afla pe un deal la poalele caruia se intinde orasul. Este ascunsa intr-o padure deasa care nu te lasa sa vezi cetatea decat atunci cand esti langa ea. Si ramai inmarmurit: e mareata, impresionanta.
In zilele care au trecut deja ne faceam planul sa mai si stam intr-un singur loc. Tot fusesem pe drum de mai bine de o saptamana. In urma cu ceva ani eu vizitasem Baile Tusnad si imi placuse locul, asa ca am propus si s-a aprobat. Urma sa petrecem cel putin trei zile acolo, dar sa nu anticipam, inca suntem la Targu Neamt.
Drumul catre Tusnad era destul de lung, asa ca trebuia sa gasim un loc unde sa ne oprim peste noapte. La o rapida cercetare a hartii am constatat ca drumul trece prin cheile Bicazului, Lacul Rosu, locuri pe unde imi doream de mult timp sa ajung. Insa era mai problematica gasirea unui loc de cazare. Tot de pe harta am aflat ca vom trece prin Piatra Neamt. La momentul respectiv era destul de proaspat scandalul cu telegondola din orasul de sub Pietricica lui Pinalti Stefan. O idee nastrusnica a inflorit: hai sa o probam. Insa ajungand destul de tarziu, a trebuit sa o lasam pe a doua zi. Ne-am plimbat, am mancat si am constatat ca este un oras destul de primitor pentru cei care vor sa petreaca o seara in zona. Noi am dormit la o pensiune in marginea orasului, daca nu cumva chiar intr-un sat absorbit de oras, nu se vedea niciun indicator. Iesirea catre cheile Bicazului estre plina de pensiuni care s-au dovedit care mai de care mai atragatoare (am vizitat mai multe pana ne-am hotarat pe care o alegem).
A doua zi trebuia sa facem proba telegondolei. Nu am regretat. Din cele discutate cu angajatii am aflat ca desi a fost mare scandal, s-a dovedit o investitie foarte buna, foarte multi turisti urcand zilnic pe muntele Cozla. De altfel la capatul telegondolei deja incepusera sa infloreasca afacerire: un minihotel, restaurante, sala de conferinte. Tot de aici se pleaca in trasee pe munte, am inteles ca e un mic paradis pentru biciclistii iubitori de downhill, dar si pentru schiori. Ca sa nu mai vorbesc de panorama imprejurimilor.
Dupa o scurta plimbare si fotografiile de rigoare, a trebuit sa ne luam ramas bun de la Piatra Neamt. Ne asteptau multe locuri frumoase sa le vizitam.
Primul loc in care aveam sa ajungem au fost cheile Bicazului. In urma unei mici incurcaturi am ajuns sa vedem si barajul lacului de acumulare de pe Bistrita (Izvorul Muntelui conform Google). Impresionante chei. Peisaje care te indeamna sa incalci regulile de circulatie si sa opresti la tot pasul pentru fotografii. Din pacate nu se poate face asta, asa ca am ramas cu amintirea si cu fotografiile facute la singurul loc de popas din chei.
A fost frumos dar a trebuit sa mergem mai departe, ne astepta Lacul Rosu.
Despre Lacul Rosu, desi auzisem numai lucruri frumoase, nu am de povestit prea multe. Este chiar la iesirea dinspre Ardeal a cheilor Bicazului si ce mi-a ramas in minte sunt multele rate salbatice care se plimba pe lac. Singurul lucru spectaculos sunt trunchiurile copacilor care au ramas in apa in urma prabusirii muntelui ce a dus la formarea lacului. In rest este un loc foarte bun de popas aici putand sta la cateva terase si poate chiar sa faceti o plimbare pe lac cu barcile care se pot inchiria.
Cateva imagini tot au ramas:
Cam atat pentru acum, voi reveni. Sper sa fie cat mai curand, in functie de timpul pe care il am.
Toate cele bune!
