Chiar daca am spus ca nu voi mai continua, totusi, in ultimul timp am vazut multe imagini din locuri prin care am trecut in acel concediu. Asa ca mi-a venit din nou pofta de povestit.
De aceasta data nu voi mai pune atat de mult accent pe drumuri, conditii de cazare, din cauza vechimii informatiilor, insa voi incerca sa zugravesc tablouri ale locurilor prin care am trecut, cu ajutorul fotografiilor.
Au fost multe locuri minunate prin care am trecut, asa ca merita o intoarcere in timp.
Deci sa revenim.
A treia zi: Sighisoara - Ocna Sugatag - Borsa
In principiu stabilisem sa stam in Ocna Sugatag in jur de 4 zile, poate chiar mai mult, in functie de cum ne simteam. Am ales aceasta localitate la recomandarea unui prieten care trecuse pe acolo si fusese multumit. S-a dovedit ca nu era ce cautam noi. Si cate planuri ne facusem, urma sa ne plimbam cu mocanita, sa vizitam Sapanta cu al ei Cimitir Vesel, sa ne plimbam prin Maramuresul vestit. STOP. Aici se termina visul si dupa zilele frumoase petrecute in Sighisoara ne trezim brusc la cruda realitate. Desi am avut la momentul respectiv parte de drumuri destul de proaste (sper sa se fi reabilitat intre timp) cel putin am avut in fata ochilor peisaje minunate. Au fost mai mult drumuri judetene cu trafic lejer, printre dealuri, multa verdeata, peisaje bucolice.
Insa, odata cu apropierea de destinatia stabilita initial, am avut parte de niste semne care ne puneau pe ganduri. Drumurile erau atat de proaste incat ne gandeam deja sa ne intoarcem si sa plecam spre o alta destinatie. Din pacate semnele rele au avut si o continuare la fel de urata.
Odata intrati in Ocna Sugatag am descoperit o statiune lasata in paragina. Desi erau foarte multe pensiuni noi, probabil bine ingrijite, localitatea in sine nu avea nimic atragator. Totul parea uitat de timp, prafuit, nu aveai locuri decente pentru cumparaturi, nimic interesant de vizitat, privelistea lasa de dorit. Sa nu se inteleaga cumva ca vreau sa denigrez aceasta localitate. Nici vorba, numai ca nu a fost pe gustul nostru. Asa cum am spus mai devreme, am ajuns aici la recomandarea unui prieten. Deci se pare ca sunt si turisti multumiti. Cei care vor liniste, mancare si lenevit numai in piscina pot sa vina linistiti. Se pare ca e un loc propice lenevelii. Totusi cred ca autoritatile ar trebui sa se implice ceva mai mult in imbunatatirea aspectului si in promovare. Sper ca lucrurile s-au schimbat in bine de atunci.
Am inceput sa dam repede telefoane acasa si sa ne gaseasca alt loc in care sa putem sa petrecem noaptea. Doar atat, fiindca stand in masina deja incropisem un alt plan. Trecem catre Vatra Dornei si apoi mai vedem. Din pacate nu aveam timp sa ajungem in aceeasi seara asa ca a trebuit sa cautam un loc de innoptat. Acest loc s-a dovedit a fi o alta statiune cunoscuta: Borsa. Din pacate si aici totul arata dezolant, insa cel putin aveau scuza: este statiune pentru sporturi de iarna, iar acum eram in mai. Am reusit sa gasim dupa mai multe incercari un loc rezonabil in care sa dormim. Din nou am avut probleme cu asigurarea mesei. Cam peste tot erau pensiuni dar nu prea aveau de mancare. Pana la urma am gasit un chiosc deschis si ne-am multumit cu cornuri. Asta e.
Asta a fost o zi pe care nu vrem sa o mai traim.
Ziua 4: Borsa - Vatra Dornei - Campulung Moldovenesc
Incepe o noua zi cu noi sperante. Din fericire am avut parte de o zi muuuuult mai buna decat precedenta. Am lasat in urma Borsa si am purces la drum spre Vatra Dornei. Auzisem de bine si despre aceasta statiune, asa ca hai sa vedem ce e cu ea. Starea de spirit s-a schimbat radical odata cu iesirea din Borsa. Am avut parte de un drum execrabil, dar impresia generala a fost foarte buna. De ce? Am avut parte de unele din cele mai frumoase peisaje pe care le-am vazut in Romania. Traversarea s-a facut prin pasul Prislop. Drumul a fost practic pustiu. Distanta dintre Borsa si Vatra Dornei de 80-90 km. Insa noua ne-au trebuit vreo cinci ore, asta pentru ca opream la fiecare 2-3 kilometri. Frumuseti pe care doar daca esti acolo le poti aprecia corect. Din pacate nu pot sa va ofer decat fotografiile. Salbaticie, oamenii traiesc in armonie cu natura, nu am vazut defrisari, izvoare amenajate rustic din care puteai sa te inviorezi. Am facut multe opriri sa culegem muguri de brad. Nebunie, nu pot sa exprim in cuvinte cat a fost de frumos. Sper sa va imaginati privind fotografiile. In orice caz, a fost ca o prefata pentru zilele care urmau.
 |
| Borsa |
 |
| Borsa |
 |
| Pensiunea unde am dormit |
 |
| Bistrita aurie |
 |
| Biserica din Carlibaba |
Insa in apropiere de destinatie a inceput o ploaie torentiala care a durat destul de mult, astfel ca nu am putut sa intelegem nimic din statiune. Tot in acelasi timp cu apropierea de Vatra Dornei, odata intrati pe drumul european, am avut parte si de conditii civilizate de drum.
Dupa ce a stat ploaia am avut ca prioritate sa gasim un loc unde sa mancam. Am gasit un restaurant destul de mic, retras care s-a dovedit a fi o alegere foarte reusita. Aici am mancat pentru prima data ciorba radauteana. Minunata!
Odata rezolvata problema "combustibilului" am incercat sa exploram orasul. Din pacate s-a dovedit inca o statiune pentru leneveala si pentru sporturi de iarna. Insa de aceasta data aspectul era mult mai bun decat precedentele doua statiuni. Cat am stat la masa am inceput sa ne gandim si la alte variante, cel putin pentru zilele urmatoare. S-a dovedit ca a fost o decizie inteleapta. Hotararea a fost, din nou, sa mergem, mai departe. Asa ca am cumparat repede o harta si am inceput sa dam din nou telefoane acasa pentru a primi ajutor.
Si uite asa am plecat spre Campulung Moldovenesc. Parea sa fie cea mai propice localitate pentru a explora zona.
Am gasit pana la urma un hotel pe langa gara, Cosmos parca era numele, dovedindu-se ca a fost o alegere foarte buna, desi ne faceam probleme ca vom avea probleme cu trenurile si camioanele care treceau pe centura. Odata cazati, am inceput explorarile. Am descoperit un oras foarte linistit, foarte primitor. Am avut norocul sa gasim un restaurant foarte cochet cu o mancare exceptionala. A fost atat de buna mancarea si personalul atat de amabil ca nu am parasit orasul, a doua zi, pana cand nu ne-am intors sa mancam din nou.
Cam asta a fost si aceasta zi. Aparent a fost o noua zi ratata. Din fericire peisajele intalnite in trecerea peste munti si conditiile din Campulung au salvat ziua, facand-o sa ramana in amintire ca o zi reusita.
Era doar inceputul unui concediu care pana la urma s-a dovedit reusit, chiar daca a fost un tur de peste 2000 kilometri.
Cam atat pentru acum, dar ne reintalnim curand.
