Avand invedere ca in urma cu o saptamana descoperisem o zona
frumoasa, am hotarat sa ne reintoarcem pe dealurile de langa
Targoviste.
Am plecat, iarasi, tarziu, asa ca intalnirea cu Ionut s-a petrecut
dupa pranz, iar intrarea pe traseu la aproape 13. Dar nu era graba,
traseul era scurt, fara dificultati majore, asa ca aveam timp sa ne
intoarcem.
Punctul de plecare a fost intr-o margine a Targovistei, ocazie cu are
am vazut, din mersul masinii, o mica portiune din orasul fosta
capitala, poate cea mai importanta – zona istorica. Trafic foarte
aglomerat, masini buluc, parcate pe marginea strazii, deci nimic
anormal pentru tarisoara noastra.
Am renuntat la cumparaturi si am plecat la drum, catre Viforata.
Prima portiune era pe asfalt, pe DN-ul catre Sinaia, deci aglomerat.
Din fericire, aveam doar o bucata scurta. Din nefericire am ratat
iesirea si am mai mers inca un kilometru pe acest drum. Dar am avut
norocul sa gasim repede un drum de legatura cu traseul nostru, asa ca
ne-am intors numai 100 de metri.
Odata reveniti pe traseu, am mers in directia Aninoasa. Drumul, de o
calitate foarte buna, ne-a facut sa nu simtim kilometrii facuti pana
la intrarea pe drumuri de pamant.
Prima oprire am facut-o langa un monument dedicat eroilor din Primul
Razboi Mondial, unde am facut si cateva poze.
Am virat stanga pe un drum de beton si, cu putin timp inainte de a
iesi din localitate am facut un popas mai lung pentru cumpraturi si
mancat o inghetata.
Imediat ce am iesit din sat s-a terminat si betonul moment in care am
intrat direct in padure, sa culegem mure, sau, cel putin, sa la
cautam.
Am gasit o tufa micuta, am mai gasit si cativa aluni, dar recolta a
fost slaba. Norocul meu a fost ca mancasem destul de multe cu o zi in
urma, la tara.
La iesirea din padure s-a lasat descoperita si urcarea care ne
astepta. Cum temperatura crescuse peste 30oC, am facut o
noua pauza la umbra unei salcii. Ne-am hidratat, am mancat si, avand
in vedere ca urmatoarea etapa se desfasura in plin soare, ne-am
cremuit bine.
De aici incepea o urcare abrupta si sinuoasa pe un drum de caruta,
plin de pietre si sleauri. Cu putin efort, uneori si pe langa
biciclete, am reusit sa ajungem in varful urcarii, loc de unde aveam
privelistea asupra a doua vai.
In acest punct am avut de ales: ori urmam traseul desenat de acasa
prin Glodeni, ori o taiem peste deal, pe pajiste, pe un drum care
uneori disparea.
Daca mergeam pe traseul initial, am fi intrat pe o portiune din
traseul pe care am urcat in urma cu o saptamana, dar in sens invers.
Desi in coborare, stiam ca o buna parte e strabatuta de sleauri,
uneori umplute cu piatra, iar tot farmecul coborarii ar disparea. Cea
de a doua varianta parea mai tentanta. O scurta portiune a trebuit sa
mergem pe langa bicle, dar curand am putut sa ne urcam pe ele. Desi
erau sleauri, portiunea centrala era suficient de lata ca sa ne
permita coborarea in siguranta, chiar daca cu viteza redusa. Dupa o
prima coborare, la capatul careia Ionut a avut parte si de o tranta,
am avut de urcat o cocoasa care se termina cu imaginea unei coborari
geniale pe pajiste. Ne-bu-ni-eeeeeee!!!!!!
La jumatatea coborarii am mai facut un popas ca sa ii astept pe Ionut
si Laura. In acest punct am mai facut cateva fotografii dupa care
ne-am dat drumul la vale fara a mai avea in fata vreo poteca, direct
pe pajiste.
La finalul coborarii ne astepta padurea. Racoarea era binevenita dupa
cat am indurat arsita soarelui. Ne-am speriat putin la intrare din
cauza ca am avut neplacuta surpriza sa intalnim cateva portiuni cu
noroi si sleauri. Am avut un déjà-vu: privind urmele copitelor
infipte adanc in pamant mi-am amintit de cosmarul trait in urma cu
cativa ani, la o tura prin Fagaras. Din fericire au fost numai doua
sau trei portiuni scurte. Mai departe drumul a fost in regula.
Am intrat pe o portiune comuna cu traseul facut saptamana trecuta,
dar in sens invers.
Asta pana in Gorgota. De aici traseul nostrum
urma alta cale. Am avut o urcare mai urata pana la Manastirea Gorgota.
Panta era maricica si, combinata cu nelipsitul pietris, a devenit
crunta.
De aici mai departe am avut parte de o coborare frumoasa pana la
revenirea pe asfalt.
Am mai facut o pauza in Gorgota, la aceeasi fantana ca si la tura
anterioara si am dat bice pana la Razvad.
La intresectia unde am lasat masina data trecuta am virat dreapta si
am intrat pe un traseu nou. Am mers in continuare pe asfalt prin
Valea Voievozilor si am revenit in Targoviste. O mare parte din drum,
adica vreo 3 kilometri, am refacut traseul pe care am trecut
dimineata cu masina. Traficul a fost mult mai aerisit, asa ca am
putut studia in liniste locurile.
Odata reveniti la masini am instalat bicicletele si am pornit la
drum, eram déjà in intarziere. Din pacate, in Tartasesti traficul
era blocat din cauza unui accident. Pana la urma am reusit sa ajungem
cu bine, nu inainte de a opri sa cumparam pepeni.
